in lucru

PROBLEMA
Reciclarea ca si argument pentru consum e Marsava
Reciclarea este un proces complicat tehnic care trebuie facut pe fiecare material in parte  (7 tipuri de plastic = 7 fabrici diferite – nu exista asa ceva, nu e viabil)
Reciclarea si educatia in directia acesta,  ca si solutie pentru deseurile deja existente e Buna, totusi.
Sa cumperi produse care nu sunt Reciclabile e Cruzime.

Sticla ta de 500ml de apa din mana e facuta din plastic #1 (PET) si a urmat pe putin drumul asta din China, Golf, sau undeva dintr-o tara departe:

* extractie – transport –  rafinarie – sinteza
* rafinarie – transport – plastifiere,  paletizare
* plastifiere,  paletizare –  transport –  fabrica productie
* fabrica productie –  transport –  producator care foloseste ambalajul
* producator care foloseste ambalajul- transport –  depozitare intremediara
* depozitare intremediara –  transport –  depozit magazin
* depozit magazin –  transport –  raft/consumator
* raft/consumator – transport – masa/consum
* masa/consum – transport – gunoi
* gunoi – transport – groapa de gunoi

din pacate gunoiul nu dispare  „Is Not The End!” – deabea peste 1000 de ani va disparea


In caz ca faci reciclare ( 1% in Romania ) se mai adauga niste etape:
* extractie – transport –  rafinarie – sinteza
* rafinarie – transport – plastifiere,  paletizare
* plastifiere,  paletizare –  transport –  fabrica productie
* fabrica productie –  transport –  producator care foloseste ambalajul
* producator care foloseste ambalajul- transport –  depozitare intremediara
* depozitare intremediara –  transport –  depozit magazin
* depozit magazin –  transport raft/consumator
* raft/consumator – transport – masa/consum
* masa/consum – transport – clopote colectare selectiva
* clopote colectare selectiva – transport – fabrica de preselectare
* fabrica de preselectare – transport – sortare, curatare, maruntire
* sortare, curatare, maruntire – transport – fabrica de reciclare/peletizare
* fabrica de reciclare/peletizare – transport – fabrica de productie ambalaj
si ciclu se repeta, dar……

Reciclarea Plasticului nu este solutia pentru Oprirea Poluarii cu Plastic deoarece din pacate ciclul nu se inchide, nu se fac sticle de plastic pentru apa, nu e o cantitate definita de plastic care e folosit la sticle de apa de jumate, ci alte produse superioare (Haine) sau inferioare (Mobila).

Plus ca datorita sistemelor de reciclare neeficente, o mare parte din deseuri ajung sa fie incinerate, lucru foarte poluator.

Practic orice este o combinatie de materiale (metal – plastic, plastic – hartie, etc),  nu exista fabrica de procesare/reciclare sau orice este contaminat ajunge sa fie ars.

PET-ul e sigurul plastic de care industria e interesat (e folosit in industria textila), dar pe piata sunt mult mai multe tipuri de ambalaje care ajung in Ocean sau In Groapa de Gunoi

Asta e marea marsavenie, nu se inchide ciclul, nu e folosita aceiasi materie prima/secundara, ci apare materie prima mai ieftina pentru alte industrii si deci mai mult plastic pe piata.

Situatia reala din ROMANIA

Date statistice din State 2008:

„United States Environmental Protection Agency”

1. Farfurii si Pahare: 780,000 tone au fost produse, 780,000 tone au fost depozitate.
2. Saci de Plastic: 930,000 tone au fost produse, 930,000 au fost depozitate.
3. Sacose de Plastic: 3,960,000 tone au fost produse, 9.8% au fost reciclate (390,000) si 3,570,000 tone au fost depozitate.
4. Scutece, Tampoane, Incaltaminte, Haine: in jur de 4,810,000 tone au fost produse, aproximativ 4,810,000 tone au fost depozitate.
5. Recipiente PET : 2,680,000 tone au fost produse, 27.2 % au fost reciclate (730,000 tone) si 1,950,000 tone au fost depozitate.
6. Recipiente HDPE : 750,000 tone au fost produse,  29.3 % (220,000 tone) au fost reciclate si  530,000 tone au fost depozitate.
7. Alte tipuri de Plastic: 3,720,000 tone au fost produse, 3% (110,000 tons) au fost reciclate si 3,610,000 au fost depozitate.

Romania (cifre EcoRom 2004-2009):

Total ambalaje puse in circulatie: 3,130,000 tone
Total recuperat de la populatie: 33,400 tone
(o parte din total se recupereaza de la persoane juridice)

Targetul impus (2010) de UE  pentru reciclarea plasticului este 14%, pe care bineinteles ca nu avem cum sa-l atingem, cand deseurile stranse de la populatie reprezinta 1%.

Deci din tot plasticul pus pe piata si care e reciclabil de fapt doar un procent mic e reciclat, restul in Groapa de Gunoi si Ocean

SOLUTIA
Folosirea materialelor 100% reciclabile si care nu trebuie transformate in altceva inferior sau superior = STICLA

* extractie – transport –  fabrica sticla
* fabrica sticla – transport –  producator
* producator – tranport – depozite intermediare
* depozite intermediare – transport – magazin
* magazin – transport – cumparator
*cumparator –  transport – consum
* consum – transport –  magazin
* magazin – transport –  producator/curatire/refolosire

se inchide ciclul in 10 pasi fata de 21
producatorul este interesat sa-l recupereze deoarece nu este un ambalaj ieftin, astfel asigurandu-ne ca nu ajunge in groapa de gunoi.

Da, la 1 tona de plastic reciclat se economisesc 800 kg de petrol brut, dar va imaginati ca nu e economic viabil sa reciclezi plastic, singurul argument este poluarea, iar aceasta poate fi evitata prin nefolosirea plasticului de unica folosinta, cat despre restul plasticului, e simplu sa obligi producatorii sa si-l recupereze.

Plasticul nu se biodegradeaza, asa ca tot plasticul de consum facut in ultimii 60 de ani este cu noi, undeva, in gropi de gunoi tereste, pe camp sau in ocean.

Prin fotodegradare si macinare mecanica, plasticul ajunge sa se marunteasca

ajungand sa plutesca intr-o supa alaturi de plancton, lucru care nu e bun pentru ca animalele le confunda usor cu mancarea, le inghit iar sistemul lor digestiv se blocheaza.

Pe principiul „tu ti-ai facut datoria”, ambalajele ajung in rau, de acolo in Dunare, mai departe in Marea Neagra, Mediterana apoi in Ocean
si, pentru ca nu suntem educati sa avem grija de gunoaiele noastre, mai jos vezi traseul catorva „Plastice Rele”

Sticla ta de sampon – „casa mobila”, not funny pentru ecosistem

Punga de sandwich de la serviciu – mancare de pesti

Sticla de apa minerala – in cel mai bun caz pe o plaja

Plasticele din casa – fotodegradare+mecanic – supa de plastic

Tricoul tau – in burta balenei

Cu problema din Napoli (lipsa gropiilor de gunoi) nu e de joaca si ne vom confrunta si noi rapid.

Ei au rezolvat-o partial, exportand gunoiul in Germania si Romania, dar si noi stam prost.

Din peste 340 de gropi, doar 20 sunt conforme standardelor europene. Pe restul trebuie sa le inchidem, pentru ca daca nu, suntem pasibili de o amenda de 200.000 Euro  pe zi (conform UE).

Trist este ca, datorita schimbarii obiceiurilor noastre de consum (Mult Plastic Rau), gropile de gunoi nu se mai regnereaza (biodegradeaza), asa ca se umplu rapid si numai pot fi folosite.

Brasovul, de cand se stie, are 2 gropi de gunoi,  iar acum cativa ani au construit-o pe a treia. In 2010 era deja plina pe jumatate.

Groapa ecologica de la Campina a tinut 2 ani  si acum membrana s-a spart si curge in panza freatica.

Ma documentez si vin cu alte „stiri”

Refuza Plastic Rau = Republica Populara Romana
Nu, e doar o asociere de initiale cu o perioada de trista amintire.
Totusi mi-a placut si am pastrat-o, deoarece face referire la o schimbare de repere, comportament, stil de viata.

RPR e perioada in care Romania a trecut din randul statelor europene (Monarhia) la epoca comunista (Gheorgiu Dej), asta ca fapt istoric, dar ce imi amintesc eu dintr-o perioada ultrioara este ca Ceausescu a reusit sa faca sistemul de recuperare a ambalajelor eficient.

El a facut-o din ratiuni economice, nu din spirit ecologist, si oricum nu erau foarte multe, dar oricum ca sistem, pe vremea aceea in Romania ambalajele erau sustenabile, desi Tovarasa era inginer doctor academician in polimeri.

PROBLEMA

Pentru oameni, Plasticul Rau este o poveste de aproape 60 de ani. Pentru noi romanii, e chiar mai noua, are doar 20 de ani.

Nu stiu cati dintre cei care citesc aceste randuri pot sa isi aduca aminte de perioada in care PET-ul de Pepsi sau Coca adus de la pachet din afara era un lucru colectionabil pe care-l pretuiam, spalam, refoloseam de nenumarate ori, era ceva util, usor, se inchidea ermetic, rezista la loviri, era perfect.
Iar, cand prindea miros, foloseam sticla taiata la plante sau ca palnie de benzina, ce mai ….era perfect!

Dar, odata cu trecerea timpului si cu venirea marilor companii, practic cu cresterea nivelului de trai, am prins obiceiul de a arunca ambalaje, de a beneficia de confortul „unica folosinta”.

Conceptul de „unica folosinta” noi nu-l aveam, deoarece in perioada comunista sistemul nu permitea risipirea de resurse (motivul fiind ca faceam economie ca sa platim datoria externa).
Si aici nu ma refer la sticla de plastic, ci la restul: colectarea deseurilor, depozitarea, reciclarea, gropile de gunoi etc.

Eu cred ca pur si simplu nu era sustenabil si atunci sistemul a decis sa nu folosim asa ceva, totul era in sticla, la vrac sau in cutie metalica.

Apa minerala, pepsi, iaurtul, uleiul, berea, mustarul samd erau la sticla, conservele erau in metal, bineinteles, iar mancarea era la vrac si ti-o ambalau in hartie, bineinteles veneai cu sacosa la cumparaturi. Punga de 1 leu era ceva scump si se refolosea intensiv si dupa ce se rupea.

Nu fac aici apologia comunismului, ecologia era doar de fatada, era o alta cale de a micsora din cheltuieli, dar daca acum avem posibilitatea, avem acces la experienta vestica, la cunostintele mondiale, vedem ce s-a intamplat in ultimii 60 de ani legat de aceasta poluare cu plastic, de ce nu facem ceva?

Da, LCD-ul e bun, telefonul mobil il aruncam dupa 2 ani, dar de ce trebuie sa aruncam 10 pahare de plastic pe zi, sau 4 sticle de jumate? De ce mancarea este superambalata si de ce arunc 30 de sticle de 1,5 pe luna?

Nu ma opun dezvoltarii tehnologiei, nu neg proprietatile industriale ale plasticului, dar ma deranjeaza cand stiu ca obiceiurile mele umplu groapa de gunoi nejustificat cu bule de aer (sticlele PET) care nu se compacteaza si nici nu se biodegradeaza.

Noi deja platim pentru confortul parintilor nostri, deja nu mai avem peste oceanic in magazin, aproape totul e de cultura, asa ca nu vreau ca pentru confortul meu sa platesca fiii mei, pe principiul: „Natura nu e ceva mostenit de la parinti, e ceva imprumutat de la copii”

SOLUTIA

Eu cred ca trebuie a punem accent pe RRR si sa responsablizam producatorul sa isi stranga ambalajele, iar daca nu poate, atunci sa stranga 100% printr-o alta firma, gen Ecorom

Nu trebuie sa uitam: „Poluatorul trebuie sa plateasca”

„In Lucru”

Da, sistemul consumatorist isi impune practicile, REFUZA sa joci!

în 2008, Romania consuma 5 miliarde de pungi din plastic anual, adica 250 pentru fiecare locuitor ?
Asta e doar dimensiunea „pungilor de plastic”

SOLUTIE
Nu cumpara „ambalat”, cumpara vrac, refuza punga la casierie, vino cu sacosa, cere ambalaje refolosibile si reciclabile.
Nu uita tu esti clientul, orice vanzator vrea sa te pastreze, asa ca it va indeplini dorinta.
……………………..
„Apa la sticla e mai buna”

Incearca, e placut sa porti o conversatie cu casiera si astfel sa auda si ceilalti de la coada.

Iti permiti sa refuzi, cand ai de unde alege, informeaza-te