Obiceiuri verzi

La rând la magazin, casierul îi spuse femeii mai în vârstă că pungile de plastic nu sunt bune pentru mediul înconjurător. Femeia își ceru scuze şi îi se scuză: „Pe vremea mea, noi nu aveam chestia asta cu ecologia”.

Așa e, pe vremea ei, lumea nu avea chestia asta cu ecologia.

Pe vremea aceea, oamenii returnau la magazin sticlele de lapte, sticlele de Coca-Cola şi sticlele de bere. Magazinul le trimitea înapoi la zfabrică să le spele, să le sterilizeze şi să le umple din nou, folosind întruna aceleaşi sticle. Aşa că ele erau cu adevărat reciclate.

Dar, pe vremea ei, lumea nu avea chestia asta cu ecologia.

Pe vremea ei, oamenii urcau scările pe jos, pentru că nu aveau scară rulantă în fiecare magazin și în la serviciu. Se duceau pe jos la magazinul alimentar şi nu se urcau într-o maşină de 300 CP de fiecare dată când trebuiau să meargă la o distanță de două străzi.

Dar doamna are dreptate: pe vremea ei, lumea nu avea chestia asta cu ecologia.

Pe vremea aceea, lumea spăla scutecele copilului fiindcă nu avea de unică folosință. Uscau rufele pe sârmă, nu într-o maşină care înghite energie și care arde până la 220 volţi – energia eoliană şi cea solară uscau cu-adevărat hainele. Copiii purtau haine de la fraţii sau surorile lor mai mari, nu întotdeauna haine nou-nouţe. Cizmarii le reparau încălțările, așa că țineau zeci de ani.

Dar bătrâna din povestea noastră are dreptate: pe vremea ei, lumea nu avea chestia asta cu ecologia.

Pe vremea aceea, lumea avea în casă un televizor, sau un radio – nu câte unul în fiecare cameră. Iar televizorul avea un ecran mic, de mărimea unei tăvi de pizza, nu cât suprafața României. În bucătărie, lumea amesteca şi combina ingredientele cu mâna, fiindcă nu avea aparatele electrice care să facă totul într-o clipită. Atunci când împachetau ceva fragil ca să-l trimită prin poștă, oamenii foloseau teancuri de ziare pentru protecţie, nu polistiren sau folie de plastic cu bule.

Pe vremea aceea, nimeni nu pornea un motor şi nu consuma benzină doar ca să tundă gazonul. Se folosea o mașină de tuns care se împingea și era, deci,  acționată de puterea umană. Oamenii își făceau condiție fizică muncind, așa că nu aveau nevoie să meargă la un club sportiv ca să alerge pe benzi de alergare, acționate de energie electrică.

Dar femeia are dreptate: pe vremea aceea, lumea nu avea chestia asta cu ecologia.

Oamenii beau apă din fântână când le era sete şi nu foloseau pahare sau sticle de plastic. Îşi umpleau la loc stilourile cu cerneală, nu cumpărau unul nou, şi înlocuiau lamele  din aparatul de ras, nu aruncau întregul aparat doar pentru că s-a tocit lama.

Dar, pe vremea aceea, lumea nu avea chestia asta cu ecologia.

Atunci, oamenii luau tramvaiul, iar copiii mergeau cu bicicleta la şcoală sau cu autobuzul şcolar, nu-și transformau mamele într-un serviciu non-stop de taximetrie. Aveau o priză electrică într-o cameră, nu un set întreg  care să alimenteze o duzină de aparate electrice. Şi nu aveau nevoie de un gadget computerizat care să primească semnal transmis de sateliţi aflați la 3.000 km în spaţiu ca să găsească cea mai apropiată pizzerie.

Dar, pe vremea aceea, lumea nu avea chestia asta cu ecologia!

sursa: miscellania.com
traducere: Mihaela Istrati

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: