Pixul şi mediul

Titlul pare glumeţ,dar realitatea e alta: în timp ce-mi căutam un instrument de scris, la birou, iar lumea insista că pot oricând merge la depozitul de rechizite să-mi iau nişte pixuri şi creioane, mi-au venit în minte o groază de întrebări. Cele care au rămas şi, din nou, nu e de glumă: unde se duc pixurile când se duc şi de ce nu am văzut, prin instituţiile publice, prin birouri şi pe la conferinţele de presă pixuri consumate măcar pe jumătate ori creioane care să aibă mai puţin de 15 centimetri?

Pixurile ajung la gunoi, e clar. Alături de pungi, pahare, linguriţe, furculiţe şi o mulţime de alte lucruri de unică-folosinţă făcute din acelaşi plastic rău, nebiodegradabil (dacă o fi fost preluat cuvântul în limba română) care rămân în pământ 50 de mii de ani, punând în pericol viaţa mamiferelor şi a păsărilor ce ne populează planeta.Dacă sunt incinerate, fumul eliberat e cancerigen.

Alternativa ar fi pixurile făcute din tot felul de materiale biodegradabile, cum ar fi alge, făină de porumb (Am primit un asemenea pix anul trecut, în afară de mină conţinea şi două-trei seminţe de roşii, urarea ca acestea să rodească şi indicaţia de a îngropa pixul şi a vedea, după un an, ce găsim. ) sau stilourile cu cerneală (nici măcar de pe vremea bunicilor, aţi avut şi voi, la şcoală, nu?). La cât mai scriem de mână, după ce terminăm şcoala, ar fi păcat să continuăm să încărcăm mediul cu otrăvuri.

Atenţie: nu aruncaţi pixurile, aveţi grijă să fie reciclate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: